Prin sate s-au început lucrările strînsului roadei. Munca noastră din martie - august e întruchipată de butoaiele pline de mustuială, hambarele care se crapă de greutatea grîului şi al porumbului. Gospodinele sunt în febra pregătirii diferitor compoturi, dulceaţuri, ghiveciuri şi salate. Iar gospodarii gătesc butoaiele şi aranjează grădina pentru iernat.
Şi pentru elevi s-au început "zilele grele". Au revenit la şcoală, tot mai puţini şi mai puţini. Anul acesta în Gimnaziul Boghiceni sunt numai 275 copii. Elevii completează acum numai cîte o clasă, numai clasa III şi a IX are două clase. Şi cadre didactice sunt puţine, cu mare-ce vine un specialist tînăr şi se angajează pe 3 ani. Sunt tot mai puţini copii şi tineri cu iniţiativă, care vor să face ceva util.
Ca să vezi splendoarea toamnei trebuie să o vezi la sat. Prin pădurile noastre, prin cîmpuri şi dealuri, prin grădinile şi curţile gospodarilor, în sufletele oamenilor.
Dacă aveţi ocazia, bucuraţi-vă, că toamna trece repede...
Susurul toamnei
În dulceaţa poamei,
În vraja buzelor
Ce vor gusta
Speranţa brumei,
Speranţa şoaptei
Sărutului etern
Ce-n noapte
Ne va arunca...
In susurul cerului,
Cu vraja eterului,
Când stele nebune
Ne străpung pe noi,
În suflete, fierbinţi,
Ne-or lumina luceferi.
Te caut în noapte,
Cât susur e în toamnă...
Unde eşti tu?
Unde suntem noi?
Poezia nu e a mea, e preluată de pe Internet (Corneliu Zelea Codreanu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu